Romania nu crede in lacrimi…

iulie 7, 2008

Ca o parodie la celebrul film sovietic “Moscova nu crede in lacrimi”, astazi pe la ora pranzului m-am pomenit cu lacrimi in ochi. Ah..nu va ganditi ca lacrimam asemeni tov. Iliescu, gandindu-ma la Moscova si la anii tineretii lui stahanoviste…Nici macar la tusa’ Tamara nu ma gandeam. Era pur si simplu fumul dens de arsura se mici si carnati care se itea incapatanat prin fereastra intredeschisa, pe acordurile “fine” ale unei manele “shukara” cantata de un etnic cu nume luat de prin galantarele vreunei mezelarii.

Se intampla, asa cum se intampla saptamanal, ca “baietii” de la bloc sa puna de un gratar in fata blocului, colea pe asfalt, langa o pata de ulei de motor facuta de vecinu’ de la parter care tocmai incheiase ziua de raparatii, el avand service auto in garaj.

Nu am nimic impotriva gratarului sau pe limba USA – “barbeque – BBQ” – da sa fie facut fain frumos in afara orasului la un petec de verdeata pe malul unei ape sau intr-o padure ( cu conditia sa lasi in urma ta asa cum ai gasit). Ei bine nu, romanasii nostri verzi, au transformat asfaltul naclait de mizerie in loc de gratar si maneloase. S-au pus pe adunat crengi, ma rog, unde nu au gasit au rezolvat iute cu un topor din garaju’ lu’ nenea cu service-ul iar copacul de langa locul faptei a trebuit sa mai dea un tribut din trupul lui pentru buna infaptuire a banchetului.

Nu e bai, ca sarmanul copac a mai patimit acum 2-3 ani cand un mare gushter’ acum viceprimar in urbe si avand culoare rosie tovaraseasca cu iz de capitalism de stat si de sinergia faptelor, si-a trantit ditai’ bunkeru’ de viloi cu 3 etaje si spatii comerciale pe unul din putinele petece de spatiu verde existente pe atunci in oras. Atunci copacul a trebuit sa fie razuit de crengi pe o parte pentru ca nu -i incapea tovarashului Gushter de partid peretele din BCA si boltzari. Spre norocul lui copacul asta a scapat numai cu atat atunci, celialti frati ai lui au fost asasinati pentru a afce loc “capitalismului de partid multilateral dezvoltat”.

Revenind la baietii nostri, dupa ce si-au adunat materialul incendiar, au trecut la sapatul unei gropi, desigur pe petecul de iarba uscata de langa rigola. Bineinteles treaba a fost facuta de 2 insi la bustul gol cu indemnuri guturale energice din partea grupului si aprovizionari repetate din petul de plastic de 2,5 litri de bere, pe acordurile “fine” ale etnicului avand radacini chipurile in India straveche.

Privind la ei, nu puteam sa nu-mi imaginez un grup de Homo Erectus sau Cro Magnon, care fericiti ca au vanat un pui de mamut se pregateau de masa. Ideea e ca respectivii primitivi, au o scuza: erau primitivi si nu negau asta si in plus nu faceau decat sa se hraneasca pentru a supravietui.

Odata groapa terminata, crengile copacului facute bucati si indesate se aprinse focul. Minunat…imi zic…doar focul si stapanirea lui au scos oamenii primitivi din negurile timpului spre zorii civilizatiei. Da de unde…focul asta de asfalt, nu facea decat sa adauge mai multa agitatie in grupul de “primate evoluate” pentru ca fumul gros inunda fatzada blocului. A..nu va ganditi ca se agitau ca nu cumva sa ia foc ceva sau ca se jenau ca nu cumva sa deranjeze vreun vecin…Nu…agitatia si sunetele mai intense erau date de un dans ritualic in jurul focului pe ragetele si tanguielile unui alt tuciuriu de succes, ragete ce razbateau acum mai tare, mai clar pe boxele scoase pe geamul apartamentului unuia dintre convivi.

Bun mi-am zis…uite ca informatia ADN nu se dezminte. Stramosii nostri, ba chiar si unele populatii primitive actuale danseaza ritualic in jurul focului. Insa nu mi-am dat seama de ce oamenii de acum isi tot bateau
muchia palmei drepte pe antebratul stang si viceversa, in timp ce … cochetele reprezentante ale sexului opus – in trening si slapi chiariau de mama focului sau chicoteau mai rusinos scuipand cate o coaja de samanta de floarea soarelui pe un colt al gurii.

Curand nu am mai putut continua studiul comportamentului la OMUL DE CARTIER, deoarece fumul dens facea aerul, si asa irespirabil – asa cum trebuie sa fie aerul unui oras industrial, deh… – de nesuportat. Am inchis geamul si am inteles ca nu avem ce cauta in teoria evolutionista a lui Darwin. Romanasii nostri, majoritatea lor, nu au evoluat cu nimic si tare bine le-ar mai sta acum 250.000 de ani. S-ar integra perfect in cadrul natural de acolo, pana ar ajunge sa-l distruga: nu vad ce mamut sau bizon ar asculta cu placere in timpul pasunatului o manea cu dedicatie. I-ar ucide prematur….( Nu ascultati … )

Stramosii nostri ... contemporanii nostri